Mi-am amintit zilele trecute despre ceea ce mi-a povestit candva o amica. M-am tot gandit daca este corect sa expun problema unor necunoscuti aici, fara a le cere in prealabil acordul. Apoi mi-am zis ca de ce nu; pana lu urma nu fac rau nimanui, ba mai mult, cine citeste poate trage anumite concluzii care, cine stie, poate ii vor folosi vreodata la ceva.
Prin urmare, situatia este urmatoarea. Un cuplu, doi tineri casatoriti asteapta un copil. Ea, insarcinata fiind, afla de la medicul ginecolog (nu cunosc amanunte) ca are o boala cu transmitere sexuala. Mai departe va imaginati ce urmeaza; boala respectiva a fost luata de la sotul “cuceritor” care a avut grija sa experimenteze cat mai mult, bineinteles, fara a folosi prezervativul. Nu intelegeti de aici ca ar fi fost ok daca se proteja; tot l-as fi acuzat. In orice caz, inteleg ca nu a existat niciun dubiu ca el ar fi autorul tuturor problemelor fiindca ulterior si-ar fi recunoscut fapta.
Din pacate habar nu am despre ce BTS este vorba; nici macar nu stiu cum s-a terminat toata aceasta situatie. Nu stiu daca ea s-a tratat si a dus sarcina la bun sfarsit; nu stiu daca a fost obligata sa renunte la copil; si nu stiu daca ei mai formaza o familie.
Suntem diferiti si trecem diferit peste greutatile vietii, peste suferintele pe care ni le provocam singuri sau ni le provoaca altii. Nu putem decat sa invatam din propriile greseli si de ce nu, din ale altora. Caci, daca vreti, fiecare intamplare poate constitui o lectie de viata.
Related Articles
23 users responded in this post
Trista intamplarea si, din pacate, nu singulara. Nu zic ca doar barbatii sunt cei care o calca pe langa, insa..hmm..cumva parca ei o fac mai des..
In ce priveste tanara in cauza – sper ca s-a tratat ok, ca a nascut un copil sanatos si ca a facut ceea ce trebuie in ce-l priveste pe individ. Intr-un fel, mai bine ca a aflat la inceput, decat dupa 10 ani si 3 copii..
E cu tristete frate…mai ales dak treaba asta a afectat sarcina…si da e vina lui…in mare… ca da Aimee noi o facem mai des…dar e f justificat macar din punct de vedere biologic…si depinde de cine e langa tine dak iti da ce ai nevoie…de tn dak vrei sa te abtii…de ea dak te face sa nu vrei sa ii faci rau nici macar cu un gand…
Ma indepartez rau de topic dar ma simt bulversat, dat peste cap rau. Stiti exista niste pathern-uri pe lumea asta…noi barbatii stim…unei femei ii spui intr-un fel ea reactioneaza corespunzator, faci ceva si reactia este garantata…dar ce te faci cand apare cineva care iti da toate teoriile peste cap pentru ca mereu e altfel si nu asa cum stii ca va fi…
Nu sunt pe topic deloc dar ma simt pe titlu…e ca o boala ce simt acum…si poti Ana nici sa nu postezi…am simtit sa scriu asta..poate pt tine…stiu ca dak m-ai putea auzi m-ai si intelege…
Da e mai rau ce simt acum decat atunci cand am inselat si am pierdut ceva frumos…si ma gandesc deci ca merit…
Si da probabil ca maine ma voi simti prost de momentul asta de sinceritate…dar asta sunt…
Te pup Ani si iarta-ma ca te-am mintit…
@Adrian: postul tau este de natura personala mai mult, din cate vad eu..si nu, biologia nu justifica minciuna, inselaciunea. De fapt, scuza nu exista de nici un fel, nici pentru unii (barbati), nici pentru altii (femei).
De aceea avem cap/creier, sa judecam INAINTE de a actiona, nu dupa..cu totii gresim, insa unele greseli sunt impardonabile, caci ranesc prea mult, prea tare si irevocabil.
Mai mult succes pe viitor..(nu la biologie..)
Da, Aimee, ai dreptate. Eu incerc pe cat posibil sa raman impartiala, sa nu fiu feminista, insa cred ca de multe ori nu-mi iese
. Intr-adevar si eu consider ca barbatii sunt cumva mai inclinati spre inselat, sau cel putin realitatea cam asta imi demonstreaza.
Adian, nu sunt de acord cu tine; nu cred ca exista justificare dpdv biologic. Oricum, fiecare are dreptul la opinie.
In rest, ma tem ca nu prea te inteleg.
@Aimee
Determinismele, de orice fel, au facut cariera in timpul Iluminismului si, ulterior, pe toata durata secolului XIX. De altfel, era o practica comuna, inclusiv la inceputul sec XX, sa se acrediteze, ca stiintifice, teorii monstruoase ca rasismul, spre exemplu.
Predispozitia genetica a barbatului e discutabila, asta ca sa folosesc un eufemism. Cei ce se prevaleaza de ea, dau, cel putin, dovada lipsei de imaginatie.
Barbatul roman, ca medie, nu a iesit inca din zodia argumentatiilor mediocre si a reflexelor subiective. All in do time
baa, ai intotdeauna un raspuns pe masura :*
Cum sade bine voinicului, love
@ FT
Barbate imi place de tine…esti un maestru al vorbelor si asta e de apreciat intre noi fie vorba…stim ca asta prinde tare la genu feminin…drept dovada…Dar si sinceritatea prinde sa stii…nu ti-ar sta rau sa incerci. Sau cine stie ce geniu al “vrajelii” (in limbajul mediocru al mediei de care vorbeai)esti tu. Si juuur…e o onoare.;)
M-a pus naiba sa scriu pe forum despre o tristete…asa imi trebuie…cred ca vroiam sa iti transmit cumva ca ai avut dreptate odata cand mi-ai “prezis” ca o sa mi se intample asta dar fara sa te aplaud…si uite ca am facut-o public. Merit ce mi se intampla acum…si asta e felul in care platesc…Si credeam ca am fost destul de clar…
Cred ca o sa ma abtin de acum…
@Adrian
Multumiri sincere pentru apreciere, totusi, motivele acestei aprecieri sunt, cred eu, eronate. Mi-e greu sa fiu nesincer, si, in general, sunt un tip comod.
Referitor la ce sau la ce nu prinde la sexul feminin, marturisesc cu toata responsabilitatea ca am transcens aceasta faza. Mi-am gasit jumatatea, ca sa folosesc o formula stereotipa, si nu as periclita starea prezenta de fapt, pentru nimic.
Stiu prea bine ce spui, dar la mine, unul,nu este cazul. Iti urez, ca tot m-ai complimentat, sa ai parte de o experienta similara. Garantat, gandurile ti se vor schimba.
@ Aimee
Imi pare rau ca v-am deranjat cu mesaje personale…
Adrian, am impresia ca ma confunzi; nu cred ca ne cunoastem. Tocmai de aceea nu inteleg ce vrei sa spui.
Din cate imi amintesc, eu ti-am povestit
. Drama a fost cu atat mai mare cu cat femeia a pierdut sarcina in 6 luni, avand nevoie de un tratament specific chiar si la multe luni dupa avortul provocat. Este vorba de un virus sangvin, dar nu stiu nici eu pra multe detalii. Stiu doar ca nu mai poate ramane insarcinata o lunga perioada de timp. BTS-ul respectiv nu s-a manifestat in niciun fel nici la sot si nici la ea, astfel incat nu a putut fi tratat sau combatut.
Leny
, bine ai venit. Merci pentru completare; trista, din pacate. Noapte buna, pup
Da..ok..te confund..las-o asa.
Adrian, eu zic sa-ti vezi de treaba ta, daca ai. In rest, aici nu este un loc al confesiunilor personale, cu exceptia acelora care au legatura cu articolele postate. Prin urmare te rog sa te abtii de la comentarii ambigue, pe care numai tu le intelegi.
@Adrian: nu era vorba despre deranj, ci despre o simpla remarca la citirea celor spuse de tine. In plus, iti raspundeam pentru ca mi te adresasei si asa e politicos, nu?
Eu as “musca” mai adanc.
Deci..no harm done.
@F.T.: stiu ca multe isi au radacinile cu mult inainte de momentul de fata, si bune, si mai putin bune.
In ce priveste predispozitia genetica – nu pot decat sa zambesc sarcastic cand aud de asemenea motivatie ridicola..esti bland cand spui ca este rezultatul lipsei de imaginatie
In ce priveste “all in due time” – eu cred ca mentalitatea este cel mai rigid accesoriu al unei (anumite) persoane, asadar cel mai greu de accesat pentru update-uri. Poate peste cateva generatii..si asta penru ca sunt si eu, la randul meu, optimista.
Off topic: Imi pare bine de cunostinta!
@Aimee
Multumesc, asemenea! Mentalitatile sunt, din nefericire, in acest sens, foarte durabile. Termenul de cateva generatii este unul optimist. Dar speram.
Imi cer scuze Ana dar chiar te-am confundat si imi pare nespus de rau. Am sa urmaresc in continuare ce scrii aici si apreciez ce faci dar am sa ma abtin sa mai postez pt ca deja te-am suparat inutil si dintr-o greseala. Imi cer scuze inca o data.
sa cautam vinovati si scuze e usor de facut … din pacate la noi marea parte a relatiilor sunt doar de forma nu mai zis de faptul ca comunicarea lipseste cu desavarsire! e si normal sa fie astfel de situatii! indiferent de cine inseaaa fie el femeie sau barbat nu are scuza! eu unul daca am sa fac asta vreodata va fi doar dupa ce ma voi desprati de cea cu care as fi intr-o relatie.
Adrian, nu e problema, se mai intampla. Ne suparam, ne trece; asta e viata, mereu apare cate un neajuns.
@Invizibilul- Buna seara si bine ai revenit. Asa e, sunt total de acord; comunicarea este esentiala intr-o relatie. Am vazut atatea cupluri cu probleme tocmai fiindca nu exista o legatura de acest gen. Iubite care se plang prietenelor, iubiti care isi spun oful la o bere, etc. Iar acasa, toata par bune si frumoase pana intr-un punct.
Leave A Reply